Iernut

Iernut este un oraș din județul Mureș, situat în partea de vest a Transilvaniei, pe malul stâng al râului Mureș, la confluența cu Șeulia. Orașul se află la 30 km sud-vest de municipiul Târgu Mureș și la 14 km de Luduș, pe Drumul Național DN15 și Drumul European E60. Format din localitatea reședință Iernut și opt sate componentă (Cipău, Deag, Lechința, Oarba de Mureș, Porumbac, Racameț, Sălcud, Sfântu Gheorghe), orașul are o suprafață de 106,36 km² și o populație de 8.473 de locuitori conform recensământului din 2021.

Date Geografice

Coordonate geografice	46°27′13″ N, 24°14′0″ E (46.4536, 24.2333)
Altitudine	272–300 m (media 286 m la biserica romano-catolică)
Județ	Mureș (MS)
Suprafață totală	106,36 km² (10.636 ha)
Populație (2021)	8.473 locuitori
Cod poștal	545100
Fus orar	UTC+2 (Europe/Bucharest), vară UTC+3
Prefix telefonic	0265
Localități învecinate	Ogra, Cucerdea, Cuci, Sânpaul, Iclănzel, Ațintiș, Luduș, Papiu Ilarian, Bogata, Bichiș, Târnăveni, Adămuș
Primar	Horațiu-Octavian Moldovan

Relief

Orașul Iernut se află în partea centrală a Podișului Transilvaniei, pe cursul mijlociu al râului Mureș, într-o zonă de trecere dintre Dealurile Târnavei și Câmpia Transilvaniei. Relieful este preponderent dealurondat, cu alțițuni moderate între 270 și 350 de metri, decuplat de văile râurilor Mureș și Șeulia. Malul stâng al Mureșului, pe care se așază orașul, prezintă terase aluviale najoase și versanți ușor inclinați, favorabili asezării urbane și agricolă. Suprafața administrativă de 10.636 ha cuprinde 466 ha intravilan și 10.170 ha extravilan, majoritatea fiind terenuri agricole și păduri de pe dealuri.

Climă

Clima este continentală temperată umedă cu veri calzi (clasificare Köppen: Dfb), specifică zonei de podiș din Transilvania. Temperatura medie anuală este de aproximativ 9–10°C, cu maximale de juh în iulie-august (peste 25°C) și minime de iarnă în ianuarie (sub -5°C). Precipitățiile anuale medii se situă între 600 și 700 mm, cu un maxim în perioada iunie-iulie. Vântul dominant provine din vest și nord-vest. Sezonul de vegetație durează aproximativ 180–200 de zile pe an, favorabil culturilor de cereală, leguminoase și viticolă pe dealurile din jur.

Populație și demografie

An	Populație totală	Români	Maghiari	Romi	Alții/Necunoscuți
1850	1.182	492	567	115	8
1930	2.464	826	1.414	127	97
2011	8.705	—	—	—	—
2021	8.473	5.742 (67,76%)	667 (7,87%)	1.039 (12,26%)	1.025 (11,99%)

Populația orașului a cunoscut o creștere continuă până în anul 2011, când a atins vârful de 8.705 locuitori, urmată de o ușoară scădere la 8.473 în 2021, din cauza migrației interne și a ratelor de natalitate scăzute. Structura etnică indică o majoritate românească clară (67,76%), urmată de romi (12,26%) și maghiari (7,87%), iar pentru aproape 12% nu se cunoaște apartenența etnică. Confesional, dominează ortodoxia (69,79%), urmată de reformați (6,79%), penticostali (4,02%), greco-catolici (2,38%) și romano-catolici (1,26%). Pe localități componentă, reședința Iernut concentrează 5.247 locuitori, urmată de Cipău (1.146), Lechința (793), Sălcud (491), Sfântu Gheorghe (407), Deag (259), Oarba de Mureș (97), Racameț (23) și Porumbac (10).

Istorie

Iernutul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1257 sub numele de Terra Ranoltu, însă vatra așezării este locuită din cele mai vechi timpuri, dovădită de descoperirile arheologice din epoca neolitică, bronzului și fierului. În perioada medievală, localitatea a aparținut domniilor transilvănene, fiind menționată ulterior sub denumiri maghiare (Radnót) și germanice (Radnuten). Pe parcursul secolului XVI, Iernut a devenit proprietatea familiei nobile Kornis, care a construit aici un castel în stil renascentist (1545), ulterior modificat de familiele Rákóczi și Bethlen în secolele XVII–XVIII.

În secolul XIX, Iernut s-a dezvoltat ca comună agrară și vânătărească, populația creșterând de la 1.182 locuitori (1850) la 2.464 (1930). După Marea Unire din 1918, localitatea a intrat în componența României Mari. Industrializarea a început în perioada interbelică și s-a intensificat după 1960, cu construirea termocentralei și a unităților chimice, ceea ce a atrăs o forță de muncă semnificativă. Iernut a fost declarat oraș conform legii nr. 34 din 18 aprilie 1989, încadrând și șase sate din jur. În perioada post-decembristă, orașul a trecut prin restructurare economică, dar a menținut rolul său de centru industrial și administrativ zonal.

Astăzi, Iernut funcționează ca municipiu de rangul II, având în administrație opt localități componentă. Economia locală se bazează pe industria energetică (termoelectrica), chimică, prelucrarea lemnului și agricultura, completată de servicii și comerț. Infrastructura rutieră (DN15, E60, proximitatea Autostrăzii A3) și feroviară asigură o bună conectivitate cu centrele regionale Târgu Mureș, Luduș și Cluj-Napoca.

Obiective turistice

Castelul „Kornis-Rákóczi-Bethlen”

Construit inițial în anul 1545 de familia Kornis în stil renascentist, castelul a fost modificat și extins în perioada 1650–1660 de prinții transilvăneni Gheorghe Rákóczi I și Mihail Apafi, ulterior devenind proprietate a familiei Bethlen. Clădirea prezintă elemente renascentiste și baroce, cu turnuri colțate, ferestre cu profilare de piatră și un parc dendrologic înconjurător. Restaurat parțial în anul 2021, castelul găzduiește azi expoziții de istorie locală și evenimente culturale.

Biserica reformată din Iernut

Datând din anul 1486, biserica reformată este cel mai vechi monument arhitectural din oraș. Construită inițial în stil gotic, a fost transformată parțial în secolele XVI–XVII, păstrând portalul gotic original, voutele pe crucișori și un altar de lemn sculptat din secolul XVIII. Clădirea a suprit mai multor incendii și războaie, fiind restaurată în anii 1990. Reprezintă un marturiu al reformei religioase în Transilvania și a comunității maghiare locale.

Muzeul de Istorie al orașului Iernut

Înființat în 1974, muzeul funcționează în clădirea fostei primării și cuprinde colecții de arheologie (ceramică neolitică, metalurgie epoca bronzului), istorie medievală (documente, sigle, armă), etnografie (port popular, unelte, obiecte de casă) și istorie contemporană (fotografii, medalii, documente ale industrializării). O secție specială este dedicată luptei de la Oarba de Mureș din septembrie 1944.

Monumentul eroilor de la Oarba de Mureș și Tabăra de sculptură „In Memoriam”

În satul Oarba de Mureș, la 8 km de reședință, se ridică un complex memorial dedicat a 11.000 de soldați români și sovietici căzuți în luptelile din septembrie 1944 pentru eliberarea Transilvaniei. Monumentul principal, un obelisc de piatră cu placa comemorativă, este înconjurat de o tabără de sculptură în aer liber („In Memoriam”), înființată în 1978, care cuprinde zeci de operă de piatră și lemn create de artiști români și străini în simpoane anuale.

Biserica de lemn din Deag

Localizată în satul component Deag, biserica de lemn a fost construită în secolul XVIII (aprox. 1780) în stilul tradițional maramureșean, cu acoperiș dublu în caiș, turn de fațadă și picturi murale interioare parțial conservate. Este una din cele mai vechi biserici de lemn conservate din județul Mureș și face parte din patrimoniul național, atrăgând vizitatori interesați de arhitectura populară religioasă.

Personalități

Ioan Nicoară — politician român, primar al orașului Iernut pentru mai multe mandate (începând cu 2004), membru al PNL, recunoscut pentru modernizarea infrastructurii locale și atragerea investițiilor în zona industrială.

Gheorghe Rákóczi I — princip al Transilvaniei (1630–1648), care a deținut domeniul Iernut și a ordinat renovarea și fortificarea castelului local în perioada 1650–1660, transformându-l într-o reședință princieră de stil renașcentist tardiv.

Familia Bethlen — una dintre cele mai însemnate familii nobile maghiare din Transilvania, care a deținut castelul și domeniul Iernut în secolele XVIII–XIX, contribuind la dezvoltarea localității prin fundații culturale, școlare și bisericești.

Distanță între Slănic și Iernut

Indicații rutiere Slănic - Iernut